luá (íau, luát), vb. – 1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obține. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înțelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acțiune incoativă, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construiește cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greși. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se căsători. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprimă o acțiune incoativă: a se lua la ceartă. – Var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuințarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω „a lua” și „a începe să” (Graur, BL, V, 68); cf. și Iroaie, A lua în funcție auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de „a se căsători” există și în ngr. πιάρνω. Cf. aluat. Der. lotură, s. f. (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, s. f. (înv., rapacitate); luător, adj. (rapace); luat, s. n. (căsătorie); prelua, vb. (a preleva), după fr. prélever.

Sursa: DER