PARABÁZĂ s.f. Pasaj din comedia greacă în care autorul își exprimă, prin glasul corifeului, părerile și sentimentele sale. [< fr. parabase, cf. gr. parabasis – digresiune]. Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance. Vezi definitia »

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”. Vezi definitia »

HEMATOCHERATÓZĂ s.f. Dezvoltare exagerată a stratului cornos din epidermă. [< fr. hématokératose]. Vezi definitia »

VALÍNĂ s.f. Aminoacid cu rol important în nutriție, în activitatea sistemului nervos și în menținerea tonusului muscular. [< fr. valine]. Vezi definitia »