AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impuritățiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. Vezi definitia »

stare de tristete suparare etc. Vezi definitia »

PROGRADÁRE s.f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului ca urmare a mișcării ascendente a apei. [Cf. engl. progradation < lat. progredi – a înainta]. Vezi definitia »

BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica. Vezi definitia »

ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s. f. Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (Înv. și pop.) Dreptate, îndreptățire. ♦ (Înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – V. îndrepta. Vezi definitia »