Definita cuvantului lucoare
lucoáre (lucóri), s. f. – Strălucire. Lat. *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. Cf. luci. – Der. strălucoare, s. f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lucoare
OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera]. Vezi definitia »
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a ajuta și rezultatul ei. Vezi definitia »
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri Vezi definitia »
SUPRAOXIDÁRE s.f. Acțiunea de a supraoxida și rezultatul ei. [< supraoxida]. Vezi definitia »
VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr. vigueur, lat. vigor) Vezi definitia »