VALIDÁRE s.f. Acțiunea de a valida și rezultatul ei; confirmare, întărire, recunoaștere. [< valida]. Vezi definitia »

AUTOJUSTIFICÁRE s. f. justificare față de sine însuși. (după fr. autojustification) Vezi definitia »

TUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur) Vezi definitia »

DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta]. Vezi definitia »

ascultătoare, ascultători s. f. ureche Vezi definitia »