STRIGÁRE, strigări, s. f. Acțiunea de a striga și rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, țipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamație sau de amenințare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamație făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproș, dojană. 5. Înștiințare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – V. striga. Vezi definitia »

PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. Vezi definitia »

PRESIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a presimți și rezultatul ei; presentiment, prevestire. [< presimți]. Vezi definitia »

care apartine cunoasterii initiale, cuvant folosit in psihologie pentru invatarea strategiilor de cunoastere Vezi definitia »

AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. automulțumire. (< auto¹- + încântare) Vezi definitia »