BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu sau (în vorbirea curentă) bicarbonat = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Fr. bicarbonate. Vezi definitia »

pălăriát, pălăriátă, adj. (reg.) 1. care poartă pălărie, cu pălărie. 2. (despre lămpi cu petrol) prevăzut cu pălărie. Vezi definitia »

macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat. Vezi definitia »

STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat. Vezi definitia »

TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat. Vezi definitia »