OBLIGARISÍT, -Ă, obligarisiți, -te, adj. v. OBLIGARISI. – [DLRM] Vezi definitia »

PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus]. Vezi definitia »

OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

ÎNMULȚÍT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit⁴ (numeric sau cantitativ). – V. înmulți. Vezi definitia »

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit. Vezi definitia »