Definita cuvantului luptă
lúptă (lúpte), s. f. – Bătălie. – Mr. (luftă). Lat. lucta (Meyer 247; Pușcariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it. lotta, fr. lutte, sp. lucha, port. luta, alb. ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der. lupta, vb. (a se bate), din lat. luctāre (Pușcariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr. alumtu, alumtare, it. lottare, prov., sp. luchar, fr. lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adj. (înv., care luptă); luptător, s. m. (militar); înlupta, vb. (Trans. de S., a învinge).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu luptă
BANDCERÁMICĂ s. f. Ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate. (<germ. Bandkeramik) Vezi definitia »
ȘOROBOTEÁLĂ, șoroboteli, s. f. (Reg.) Faptul de a șoroboti. Vezi definitia »
-CENÓZĂ4 elem. v. ceno3-. Vezi definitia »
AGENTÚRĂ, agenturi, s. f. 1. Casă de afaceri, în țările capitaliste, condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenție. 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care întreprinde acțiuni de spionaj și urmărește subordonarea economico-politică a statului în care acționează. – Din germ. Agentur. Vezi definitia »
scóifă1, scóife, s.f. (reg.) nasture. Vezi definitia »