Definita cuvantului lustru
lústru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lustru
SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre]. Vezi definitia »
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. Vezi definitia »
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre]. Vezi definitia »
RIGIDIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea rigidității dielectrice. (< fr. rigidimètre) Vezi definitia »
ESTEZIOMÉTRU, esteziometre, s. n. Aparat în formă de compas cu care se efectuează esteziometriile. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. esthésiomètre. Vezi definitia »