Definita cuvantului măcina
măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunți, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. mațin, măținare, istr. mǫțiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s. n. (acțiunea de a măcina); măciniș, s. n. (măcinare); măcinătură, s. f. (măcinare), cf. it. macinatura.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măcina
ALTOONA [æltəú:na], oraș în NE S.U.A. (Pennsylvania), la E de Pittsburgh, la poalele M-ților Alegani; 128,9 mii loc. (1980, cu suburbiile). Mare nod feroviar. Constr. și reparații de material rulant. Vezi definitia »
îmbălginá (-néz, -át), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscută. Este greu de admis der. propusă de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curînd o der. expresivă de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvîntul este rar și nu apare în nici un dicționar. În lipsa unor mărturii mai explicite, nu înlăturăm ipoteza că ar fi identic cu îmbăgina, var. a cuvîntului anterior, și, prin urmare, prost glosat. Vezi definitia »
DESIGNÁ vb. tr. a desemna, a indica. (< fr. désigner) Vezi definitia »
aliná (-n, -át), vb. – A liniști, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pușcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină). Vezi definitia »
concatená (a concatena) vb., ind. prez. 3 concateneáză Vezi definitia »