Definita cuvantului măghiran
măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măghiran
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj. Destinat să combată atacurile aviației. Apărare antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Fr. antiaérien. Vezi definitia »
BOȘIMÁN, -Ă adj., s. m. f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari). ◊ (s. f.) limbă vorbită de boșimani. (< fr. boschiman) Vezi definitia »
VENEZUELÁN, -Ă, venezuelani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Venezuelei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Venezuelei sau populației ei, privitor la Venezuela sau la populația ei. [Pr.: -zu-e-. – Var.: venezuelián s. m. și f., adj.] – Din fr. vénézuélien. Vezi definitia »
INDIÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din India. 2. amerindian. II. adj. care aparține Indiei; indic; hindus (1). ♦ arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului. (< fr. indien) Vezi definitia »
CATALÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor, persoană) care aparține Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan]. Vezi definitia »