AMULÉTĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum]. Vezi definitia »

CITÓLĂ, citole, s. f. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt. – Din fr. citole. Vezi definitia »

BRASÁRDĂ s. f. 1. banderolă (3). 2. parte a armurii care protejează brațul. (< fr. brassard) Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ s. f. cataliză a unei reacții datorită chiar produșilor de reacție. (< fr. autocatalyse) Vezi definitia »

EPICICLOÍDĂ s. f. curbă plană descrisă de un punct de pe un cerc mobil care se rostogolește fără să alunece pe un cerc fix. (< fr. épicycloïde) Vezi definitia »