Definita cuvantului mahala
mahalá (mahalále), s. f. – Suburbie, periferie. – Mr. măhală, megl. maală. Tc. (arab.) mahalle (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Roesler 599; Șeineanu, II, 242; Berneker, II, 5; Lokotsch 1350; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχαλᾶς, alb. mahaljë, bg., sb. mahala. – Der. mahalagiu, s. m. (persoană care trăiește la mahala; vulgar, grosolan); mahalagesc, adj. (de mahala): mahalagioaică, s. f. (femeie vulgară); mahalagism, s. n. (cuvînt sau expresie trivială). Mală, s. f. (stradă), folosit în Banat, este dubletul lui mahala, din sb. mala (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mahala
AUTOPERSIFLÁ vb. I. refl. A se persifla pe sine însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »
pula Vezi definitia »
la plural Vezi definitia »
EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer]. Vezi definitia »
a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura. Vezi definitia »