VEZIGÓN s.n. Tumoare care se formează la articulația genunchiului sau a jaretului unui cal. [Pl. -oane. / < fr. vessigon]. Vezi definitia »

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »

NAUTOFÓN s. n. (mar.) aparat care emite semnale de ceață prin vibrația unei membrane metalice, acționate de un electromagnet. (< fr. nautophone) Vezi definitia »

CHALÓN [ȘA-] s. n. produs endocrinian care inhibă unele organe sau le diminuează activitatea. (< fr. chalon) Vezi definitia »

SPOROGÓN, sporogoni, s. m. Sporofit al mușchilor. – Din fr. sporogone. Vezi definitia »