CÚNICO s.n. (Metal.) Aliaj de cupru, nichel și cobalt. [< fr. cunico, cf. Cu(pru) + Ni(chel) + Co(balt)]. Vezi definitia »

TOBRÁLCO s. n. Țesătură de bumbac cu dungi sau cu carouri realizate prin introducerea unor fire mai groase în urzeală sau în bătătură. – Et. nec. Vezi definitia »

OSTRAC(O)- elem. „scoică, cochilie”. (< fr. ostrac/o/-, cf. gr. ostrakon, carapace) Vezi definitia »

MIRMECO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) furnici”, „(de) furnică”. [< fr. myrméco-, it. mirmeco-, cf. gr. myrmeks, myrmekos]. Vezi definitia »

LICO- elem. lic(o)-. Vezi definitia »