Definita cuvantului maimuță
maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu maimuță
BORÚRĂ s.f. Compus al borului cu un metal. [< fr. borure]. Vezi definitia »
PARAACETALDEHÍDĂ s. f. lichid incolor cu miros aromatic, obținut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, în sinteze organice. (< fr. paraacétaldéhyde) Vezi definitia »
SPERMATOFÍTĂ, spermatofite, s. f. (La pl.) Grup de plante superioare cu structura diferențiată în rădăcină, tulpină, frunze, flori și care produc semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. – Din fr. spermatophytes. Vezi definitia »
CUPÚRĂ s.f. (Franțuzism) Tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron. cu-pü-. / < fr. coupure]. Vezi definitia »
DIATÉRMĂ s.f. (Geol.) Coș vulcanic prin care iese lava, străpungând exploziv rocile sedimentare. [Pron. di-a-. / < fr. diatherme]. Vezi definitia »