Definita cuvantului major
majór (majóră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunțarea din fr. majeur, cf. major. – Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s. m.; majusculă (var. maiusculă), s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu major
prenoitór, prenoitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care prenoiește, înnoiește, preschimbă, reia, repetă. Vezi definitia »
SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor. Vezi definitia »
ORATÓR s.m. Cel care ține un discurs; vorbitor (la o conferință etc.); om care are darul vorbirii, care vorbește frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur]. Vezi definitia »
rétor (rétori), s. m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s. f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s. f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »
CUNICULICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu cuniculicultura. (< fr. cuniculiculteur) Vezi definitia »