POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decorație picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ◊ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie) Vezi definitia »

HELIOZINCOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor constând în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. (< fr. héliozincographie) Vezi definitia »

BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie. Vezi definitia »

GRAVITAȚIE s. f. ForțĂ? de atracție reciprocĂ? a tuturor corpurilor, dependentĂ? de masa acestora; atracția universalĂ?. o câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercitĂ? forța de gravitație asupra altor corpuri. -Din fr. Gravitation, lat. Gravitatio Vezi definitia »

EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. Vezi definitia »