íriș adj. m. sg. și adv. (reg.) tare, sănătos; adevărat, curat. Vezi definitia »

GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș. Vezi definitia »

MESÁȘ, mesași, s. m. (Reg.) Mesean; nuntaș. – Din masă + suf. -aș. Vezi definitia »

HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Pieziș. – Horți (reg. „a muta ceva din” et. nec.) + suf. -iș. Vezi definitia »

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș. Vezi definitia »