Definita cuvantului mană
mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mană
ENDOMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterului. [< fr. endométrite, cf. gr. endon – înăuntru, metra – uter]. Vezi definitia »
spégmă s. f. – (Trans.) Fir, bucată de fir. – Var. Mold. specmă. Ngr. πλέγμα „plasă, grilaj”. Legătura cu ngr. σπάγος (Cihac, II, 700) este improbabilă. – Der. specma, vb. (Mold., a umbla repede). Vezi definitia »
OLIVÍNĂ s. f. mineral din silicat natural de magneziu și fier, verde-măsliniu; peridot. (< fr. olivine) Vezi definitia »
TÚRBĂ1, turbe, s. f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe. Vezi definitia »
CARÍDĂ, caride, s. f. Animal marin asemănător cu racul, căutat pentru carnea lui gustoasă; crevetă (Palaemon squilla). – Din ngr. gharídha. Vezi definitia »