Definita cuvantului mandră
mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mandră
prásă s.f. (reg.) prăsilă. Vezi definitia »
DUDUÍȚĂ, duduițe, s. f. Diminutiv al lui duduie. – Duduie + suf. -iță. Vezi definitia »
CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță. Vezi definitia »
scrăvílă, scrăvíle, s.f. (reg.) praștie. Vezi definitia »
HEMATÍNĂ s. f. pigment feruginos al hemoglobinei. (< fr. hématine) Vezi definitia »