Definita cuvantului mandră
mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mandră
CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette) Vezi definitia »
ATRÁPĂ s. f. 1. aparență înșelătoare; păcăleală. 2. obiect destinat a înșela prin amuzament. ◊ siluetă, manechin pentru atragerea vânatului. (< fr. attrape) Vezi definitia »
CREATINÍNĂ s.f. Produs de deșeu azotat rezultat din creatină. [Pron. cre-a-. / < fr. créatinine]. Vezi definitia »
ZBUCIUMEÁLĂ s. f. (Rar) Zbucium, agitație, forfotă. – Din zbucium + suf. -eală. Vezi definitia »
CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine]. Vezi definitia »