Definita cuvantului mandră
mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mandră
ZOOIGIÉNĂ s.f. Știință veterinară care studiază metodele de menținere a stării de sănătate și de ameliorare a calității animalelor domestice prin asigurarea unor condiții de mediu optime. [g.-d. art. zooigiénei] (din pref. zoo2- + igienă) Vezi definitia »
ghivetă, ghivete s. f. chiuvetă. Vezi definitia »
TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe]. Vezi definitia »
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri Vezi definitia »
SACÚLĂ s. f. 1. (anat.) formațiune saciformă de dimensiuni mici. ◊ rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. 2. cavitate a urechii interne. (< fr. saccule) Vezi definitia »