Definita cuvantului manșetă
manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu manșetă
CRĂTICIOÁRĂ, crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță. – Cratiță + suf. -ioară. Vezi definitia »
NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acțiune narcotică, întrebuințat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine]. Vezi definitia »
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei prin eliminarea unei molecule de apă dintre doua grupări carboxil. ♦ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon, Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros ințepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, medicamentelor, acetatului de celuloză, etc. – Din fr. anhydride Vezi definitia »
STROFANTÍNĂ s.f. Substanță foarte toxică extrasă din strofant, folosită în medicină. [< fr. strophantine]. Vezi definitia »
BÚHNĂ s. f. v. bufnă. Vezi definitia »