Definita cuvantului manșetă
manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu manșetă
FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit1. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală. Vezi definitia »
LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe. Vezi definitia »
MICÉLĂ s.f. Grup de molecule care se formează în substanțele coloidale și în soluțiile lor. [Var. micel s.n. / < fr. micelle]. Vezi definitia »
CAFETIÉRĂ s.f. Serviciu de cafea; vas pentru preparat sau turnat cafeaua. [Pron. -ti-e-. / < fr. cafetière]. Vezi definitia »
SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură. Vezi definitia »