háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc). Vezi definitia »

LEPTOMENINGÍTĂ, leptomeningite, s. f. (Med.) Meningită în care se inflamează mai ales piamaterul. – Din fr. leptoméningite. Vezi definitia »

strâmbăreáță, strâmbăréțe, s.f. (reg.) găleată folosită la muls. Vezi definitia »

TRÓMBĂ¹ s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe]. Vezi definitia »

AUTOAGLUTINÍNĂ s. f. anticorp al serului care aglutinează hematiile proprii ale individului. (< fr. auto-agglutinine) Vezi definitia »