MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

TIPOGRAFICÉSC, -EÁSCĂ, tipograficești, adj. (Înv.) Tipografic. – Din tipografic + suf. -esc. Vezi definitia »

MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc. Vezi definitia »

ȘERPÉSC, -EÁSCĂ, șerpești, adj. Care aparține șarpelui, referitor la șarpe, ca de șarpe, în formă de șarpe. ♦ Fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător; p. ext. lipsit de sinceritate. ♦ Fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. – Șarpe + suf. -esc. Vezi definitia »

MITOCĂNÉSC, -EÁSCĂ, mitocănești, adj. De mitocan; mojicesc, grosolan, vulgar. – Mitocan + suf. -esc. Vezi definitia »