RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. – Rădăcină + suf. -iș. Vezi definitia »

CIOCĂNÁȘ², ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan². – Ciocan² + suf. -aș. Vezi definitia »

SPORÍȘ, sporiși, s. m. (Bot.) Troscot. – Sb. sporiš. Vezi definitia »

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. – V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche. Vezi definitia »

turcáș, turcáși, s.m. (reg.) flăcău mascat care umblă cu turca (v.). Vezi definitia »