Definita cuvantului mardi
mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mardi
DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon). Vezi definitia »
BRODÍ, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capăt. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a făcut o gafă. ♦ A pune la cale, a aranja o treabă, un plan etc. 2. Refl. A se găsi din întâmplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neașteptate, surprinzându-l. – Slav (v. sl. broditi). Vezi definitia »
A.D.I. s. (iron.) siglă de la academician-doctor-inginer poreclă dată Elenei Ceaușescu în timpul vieții Vezi definitia »
DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă) Vezi definitia »
ALFOLDI [ɔlfödi], Andras (1895-1981), istoric și arheolog ungur. Stabilit în S.U.A. Studii în domeniul istoriei politice și religioase a Imp. Roman („Studiu asupra crizei din sec. 3 î. Hr.”). Vezi definitia »