Definita cuvantului marfă
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marfă
neam de târlă expr. peior. (om) bădăran, mitocan, prost crescut. Vezi definitia »
FOTOREZISTÉNȚĂ s. f. conductor electric a cărui rezistență variază în funcție de iluminare, funcționând pe baza efectului fotoelectric intern. (< fr. photorésistance) Vezi definitia »
SLÁDNIȚĂ, sladnițe, s. f. (Reg.) Loc adăpostit, pivniță unde se păstrează sau se usucă sladul. – Slad + suf. -niță. Vezi definitia »
MICROANCHÉTĂ s. f. anchetă limitată la un număr mic de subiecți. (< micro1- + anchetă) Vezi definitia »
LEUCOCÍTĂ, leucocite, s. f. Globulă albă din sânge, care are un rol important în protejarea organismului împotriva microbilor. [Pr.: le-u-. – Var.: leucocít s. n.] – Din fr. leucocyte. Vezi definitia »