Definita cuvantului mărgea
mărgeá (mărgéle), s. f. – Boabă de sticlă, mărgică. – Mr., megl. mărdzeauă. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Pușcariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 și II, 68). Mai puțin probabilă der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. mărgică, s. f. (bobiță de sticlă; plantă, Melica nutans; cioplitură, șanț pentru asamblarea lemnelor unei plute); mărgelușe, s. f. (mărgea; plantă, Lithospermum arvense); mărgelat, adj. (împodobit cu mărgele); mărgelată, adj. (oaie cu excrescențe cornoase pe gît); mărgelare, s. f. (îmbinare, șanț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mărgea
actiunea prin cae bunurile si banii sunt folistie pt a produce alte bunuri .in loc sa fie condumate direct Vezi definitia »
ÎNDĂRẮTELEA adv. în expr. v. ÎNDĂRĂT (I. 1.) Expr. (De-a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. [DEX '98] Vezi definitia »
TETREÁ, tetrele, s. f. (Înv.) Dulceață (de chitră). – Din tc. tetre. Vezi definitia »
nódea s.m. invar. (reg.) dracul, diavolul. Vezi definitia »
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea. Vezi definitia »