curmálă (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale). Vezi definitia »

NOÉMĂ s. f. 1. (fil.) idee, conținut al gândirii. 2. (lingv.) semnificatul unui glosem. (< fr. noème, gr. noema) Vezi definitia »

MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte) Vezi definitia »

șișcăveálă, șișcăvéli, s.f. (reg.) șișcăvire (pronunțare defectuoasă a anumitor sunete; vorbire peltică, sâsâită). Vezi definitia »

SEMIBARIÉRĂ s. f. barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum de acces peste calea ferată. (după fr. demi-barrière) Vezi definitia »