PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »

păsărél¹, păsăréi, s.m. (înv. și reg.) 1. bărbătuș mic de vrabie. 2. vrabie (în general). Vezi definitia »

CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el. Vezi definitia »

STEJERÉL s. m. v. stejărel. Vezi definitia »

PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »