Definita cuvantului marț
marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marț
scribăléț, scribăléți, s.m. (reg.) tânăr înscris pentru recrutare. Vezi definitia »
TĂTICÚȚ, tăticuți, s. m. (Fam.) Tătic. – Tătic + suf. -uț. Vezi definitia »
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). Vezi definitia »
SUMĂNÚȚ, sumănuțe, s. n. Sumăieș. – Din suman + suf. -uț. Vezi definitia »
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. Vezi definitia »