Definita cuvantului marț
marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marț
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net. Vezi definitia »
Moț, român locuitor al zonei Țara Moților din Munții Apuseni. Denumirea de „topi” sub care mai sunt cunoscuți moții provine din limba germană: „Die Zopfen”.
plural: topi Vezi definitia »
TUBULÉȚ, tubulețe, s. n. Tubușor. – Tub + suf. -uleț. Vezi definitia »
ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »
plănúț, plănúțe, s.n. (reg.) 1. plan mic. 2. bucată mică de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. Vezi definitia »