PLASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plasează ceva. ◊ persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. (< plasa + -tor) Vezi definitia »

PALMATIFLÓR, -Ă adj. cu corola dispusă palmat pe o bază comună. (< lat. palmatiflorus) Vezi definitia »

ECHINOSPÓR, -Ă adj. cu spori țepoși. (< fr. échinospore) Vezi definitia »

OCTOFÓR s.m. Litieră purtată de opt (sclavi). ♦ (Ant.) Purtător de litieră. [< fr. octophore, cf. gr. octophoros]. Vezi definitia »

VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor]. Vezi definitia »