PULSATÓR, -OÁRE, pulsatori, -oare, adj. 1. Care constă într-o succesiune de pulsații (2) identice. 2. (Despre curentul electric) Care este format din alternanțe de un singur sens; (rar) pulsant (2). – Din fr. pulsatoire. Vezi definitia »

ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore. Vezi definitia »

PĂSTRĂVIÓR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior. Vezi definitia »

PLISCUȘÓR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor. Vezi definitia »

PRESORECEPTÓR s.m. (Anat.) Terminație nervoasă situată în pereții sinusului carotidian, sensibilă la presiunea sângelui; baroreceptor. [< fr. presso-récepteur, cf. lat. pressio – apăsare, receptor – care primește]. Vezi definitia »