Definita cuvantului masă
másă (mése), s. f. 1. Mobilă, pe care se mănîncă. – 2. Mîncare. – 3. Bancă, tarabă. – Mr. measă, megl. męsă. Lat. mensa (Pușcariu 1040; Candrea-Dens., 1066; REW 5497), cf. fr. moise, sp., port. mesa. – Der. măsar, s. m. (Trans., dulgher, tîmplar), cu suf. -ar; măsaniu (var. Trans. de S., măsai), s. n. (Banat, față de masă), care pare der. intern de la masă (după Pușcariu 1043, din lat. *mensalium; după Candrea, din bg. mesal); măsariță, s. f. (Trans., față de masă), de la măsar cu suf. -iță (după Pușcariu 1043 și Tiktin, din lat. mensalis); mescioară, s. f. (măsuță); mesi, vb. (a chefui, a benchetui); mesean, s. m. (invitat la masă); meselnic, s. m. (Olt., mesean); comesean, s. m. (invitat la masă). – Din rom. provine bg. masa (Capidan, Raporturile, 225), tc. masa (Miklosich, Slaw Elem. in Türk., 14; Meyer, Türk. St., I, 46).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu masă
CARDIOSFIGMOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică la sfigmograf. (< fr. cardiosphygmogramme) Vezi definitia »
GUVERNÁNTĂ s.f. Persoană angajată pentru supravegherea și educarea unui copil. [< fr. gouvernante]. Vezi definitia »
COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica. Vezi definitia »
APOTÉCĂ, apoteci, s. f. (Reg.) Farmacie (2). – Din germ. Apotheke. Vezi definitia »
șfárcă, șfărci, s.f. (reg.) tobă de porc; stomac de porc. Vezi definitia »