Definita cuvantului doric
DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doric
KIBBÚTZNIC, -Ă, kibbútznici, -e, s. m., f. Membru al unui kibbutz. (din idiș kibutsnik < idiș kibuts = kibbutz + suf. de apartenență -nik) [MW] Vezi definitia »
SPASMÓDIC, -Ă adj. Însoțit de spasme; convulsiv; spastic. [< fr. spasmodique]. Vezi definitia »
ROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ◊ care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch) Vezi definitia »
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique]. Vezi definitia »
PEISAGÍSTIC, -Ă, peisagistici, -ce, adj. 1. Care aparține peisajului (1), privitor la peisaj, de peisaj. ♦ (Substantivat, f.) Peisaj (1). 2. (Despre pictură, opere literare sau muzicale) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din natură. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a picturii care cuprinde peisajul (2). [Pr.: pe-i-] – Peisagiu + suf. -istic. Vezi definitia »