HĂMÉI s. m. V. hamei. Vezi definitia »

CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Din sl. klej. Vezi definitia »

șătrăréi s.m. pl. (înv.) ostași sub comanda marelui șătrar (v.). Vezi definitia »

PORTCHÉI s.n. invar. Etui de piele sau de alt material în care se păstrează cheile. [< port- + chei, după fr. porte-clefs]. Vezi definitia »

EHÉI interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: admirație, bucurie, regret, nostalgie; exclamație care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. [Var.: ehé, ehehéi, hehéi interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »