PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer]. Vezi definitia »

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură. Vezi definitia »

cățărá (cáțăr, cățărát), vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major). Vezi definitia »

TURA-VÚRA interj. Cuvânt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. ◊ Expr. Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? Vezi definitia »

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer]. Vezi definitia »