Definita cuvantului mator
mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mator
GINOFÓR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internodiu al axului floral, care poartă gineceul. [< germ. Gynophore, cf. gr. gyne – femeie, pherein – a purta]. Vezi definitia »
HIDROFÓR s.n. Instalație mecanică pentru împingerea apei din conducte la o anumită înălțime. // adj. (Biol.) Canal hidrofor = canal prin care circulă apa. [Pl. -oare. / < fr. hydrophore, cf. gr. hydor – apă, phoros – care poartă]. Vezi definitia »
vânzătór s. m., pl. vânzătóri Vezi definitia »
DERIVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (procedeu, substanță) care produce o derivație (5). (< fr. dérivateur) Vezi definitia »
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Din ancheta + suf. -tor. Vezi definitia »