BERLIOZ, Hector (1803-1869), compozitor și critic muzical francez. Creație romantică, caracterizată prin colorit muzical viu, strălucitor și tendință către monumental (șapte uverturi, „Simfonia fantastică”, „Lelia sau reîntoarcerea la viață”, „Simfonia funebră și triumfală”, „Romeo și Julieta”, „Harold în Italia”, legenda dramatică pentru cor și orchestră „Damnațiunea lui Faust”, „Recviem”, operele „Benvenuto Cellini”, „Troienii”, „Beatrice și Benedict”). Creatorul muzicii cu program; autor al unui vestit tratat de orchestrație. Vezi definitia »

cotóz (-zuri), s. n. – 1. Terci. – 2. Mîncare proastă. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord și Mold., și pe care DAR o pune în legătură cu mag. kotu „mîl”. – Der. cotozi (var. cotuzui), vb. (a găti prost); cotozeală, s. f. (mîncare proastă). Vezi definitia »

RĂGÓZ s. n. v. rogoz. Vezi definitia »

cucunóz (-zi), s. m. (Înv.) Șoim. Var. cucunos. Sl. (bg.) kukunos „cu nas coroiat”. Vezi definitia »

VIRTUÓZ s.m. Muzician, cântăreț care stăpânește perfect tehnica unui instrument muzical, dând dovadă de o aptitudine deosebită și de talent. ♦ (P. ext.) Cel care are talente deosebite într-o artă oarecare. [Pron. -tu-oz. / < fr., it. virtuose, cf. it. virtuoso – abil]. Vezi definitia »