POVÁRNĂ, poverne, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară pentru fabricat rachiu sau spirt; velniță; p. restr. cazan în care se fabrică spirt sau rachiu; clădire în care se află această instalație. – Din sl. povarĩnja „bucătărie”. Vezi definitia »

MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum]. Vezi definitia »

BATIGRÁMĂ s. f. diagramă înregistrată de batigraf. (< fr. bathygramme) Vezi definitia »

TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță. Vezi definitia »