BABÁC s. m. v. babacă. Vezi definitia »

scrivác, scriváce, s.n. și scriváci, s.m. 1. (s.m.; reg.) coastă a luntrei. 2. (s.n.; reg.) fiecare dintre piesele de lemn care fixează piatra morii; vârtej. 3. (s.n.; reg.) scripete. 4. (s.m.; înv.) monedă sârbească ce a circulat în sec. al XVIII-lea și în Țările Române. Vezi definitia »

GENETLIÁC, -Ă adj. 1. care întocmea horoscopul după poziția aștrilor la nașterea cuiva. 2. făcut după reguli astrologice. (< fr. généthliaque, gr. genethliakos) Vezi definitia »

PREPELEÁC, prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

PARADIZIÁC, -Ă adj. ca în paradis; minunat, încântător. (< fr. paradisiaque, lat. paradisiacus) Vezi definitia »