TĂIETÓR¹, tăietoare, s. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. – Din tăia + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

ȘTEMUITÓR, -OÁRE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor. Vezi definitia »

OCULOMOTÓR, -OÁRE, oculomotori, -oare, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi, nerv) care controlează mișcarea globului ocular. – Din fr. oculomoteur. Vezi definitia »

VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Medicament) care provoacă vasoconstricție. [< fr. vaso-constricteur]. Vezi definitia »

SINTETIZÓR s. n. 1. instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, în muzica electronică, ușoară și de film. 2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanța semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu eficiență maximă în diferite sisteme. (< fr. synthétiseur) Vezi definitia »