BANÁT, banate, s. n. Provincie sau ținut administrat de un ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus. Vezi definitia »

bogát (bogátă), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor). Vezi definitia »

înțepușát, înțepușátă, adj. (reg.) 1. împuns, înțepat cu țepușa. 2. (despre gura sacului) legat. 3. (despre părul capului) ridicat în sus ca țepușele. 4. înțepenit în fața cuiva, proțăpit. Vezi definitia »

GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza. Vezi definitia »

CĂȚĂRÁT, -Ă, cățăráți, -te, adj. Agățat, suspendat pe un loc înalt (și abrupt); prins, fixat de ramuri, de ziduri etc. (din cățăra) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »