BIOENERGÉTICĂ s.f. Capitol al biofizicii care studiază producerea proceselor energetice din materia vie. [< fr. bioénergétique]. Vezi definitia »

BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre călătoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte lungi și cu penele albe, afară de vârfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostârc. – Comp. alb. bardhë. Vezi definitia »

CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță, menajeră. – Cămăraș + suf. -iță. Vezi definitia »

TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia]. Vezi definitia »

cícă interj. – Cuvînt afectuos cu care se adresează unui copil. – Var. țică. Creație expresivă, cf. dial. it. din Latium cico, umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar dacă intenția este diferită, aceeași formulă explică vb. cicăli (a pălăvrăgi, a flecări; a importuna, a deranja; a se certa), cu suf. de asemenea expresiv -li (cf. Graur, BL, IV, 91). Alte explicații mai puțin plauzibile: din sb. čakalati „a flecări” (Scriban, Arhiva, 1913); din lat. *cicala, forma vulg. de la cicada (Körting 2161; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Philippide, II, 636; Pușcariu, RF, I, 269; cf. DAR), care lasă neexplicată păstrarea lui l intervocalic; din mag. csihol- (Drăganu, Dacor., VI, 270). – Der. cicală, s. f. (plictisitor, pisălog), formație regresivă; cicălitor, adj. (importun, pisălog); cicălos, adj. (pisălog). Vezi definitia »