Definita cuvantului megiaș
megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu megiaș
cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie. Vezi definitia »
ULIÉȘ, ulieși, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -eș. Vezi definitia »
PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/) Vezi definitia »
MEȘ1, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. Vezi definitia »
DRĂGĂLÁȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). – Drag + suf. -ălaș. Vezi definitia »